Decor târziu, beţii închise-n mimi
Lăute sparte care cântă-n strună
Insinuării unor anonimi.
Două cămăşi cu-o mânecă…’Mpreună
Ne îngânăm în voci aprinse… zi-mi:
"Balansul monocrom în tâmple-ţi sună ?"
Decor târziu, noi suntem b(i)eţii mimi.
Decoru-i stins, dar vocile răsună
În note ce sub pleoape zac ascuns
Un alfabet obscur… precum o rună,
"La care melodie am ajuns ?"
Balansul monocrom în tâmple sună…